Inregistrare Asigurari online +
 eugenol.ro    

Reveniti   eugenol.ro > Comunitatea dentara eugenol > Stiri eugenol > Materiale MD
Ati uitat parola? Inregistrare


.

Care sunt riscurile radiografiei dentare?

Vechi 03-09-12 11:05
Publicat de eugenol
 
Categorie: Materiale MD
Vizualizari: 13.077
Raspunsuri: 0
Radiografiile dentare şi riscul de meningiom.

Un articol recent scris de Claus&colegii, care raportează o asociere între radiografiile dentare şi meningiom, a dus la preocupări reînnoite asupra siguranţei radiografiilor dentare. Mai întâi vom lua în considerare această asociere între radiografia dentară şi meningiom, apoi vom explora riscurile legate de imagistica dentară iar în final vom discuta despre utilizarea adecvată a radiografiilor dentare.

Aceste cercetări au identificat 2.228 pacienţi eligibili cu meningiom intracranian şi au recrutat 2.604 subiecţi de control. Participarea a fost de 65% pentru pacienţii cu meningiom şi 52% pentru cei de control. Subiecţii au fost rugaţi să raporteze trecutul lor în ce priveşte efectuarea de radiografii bitewing, full-mouth sau ortopantomografii. Asocierea procentelor de meningiom cu cele de radiografii dentare a fost calculată prin metoda regresiei logistice condiţionate pentru estimarea probabilităţii maxime a raportului procentelor, ajustată pentru vârstă, sex, rasă, educaţie şi antecedente de CT în zona capului.

Cercetătorii au raportat o asociere între meningiomul intracranian şi radiografiile bitewing obţinute la vârsta de 10-19 şi 20-49 ani, precum şi combinat pentru toate vârstele. Adiţional, s-a identificat o asociere între meningiom şi radiografiile panoramice la copii mai mici de 10 ani şi între 10-19 ani. În final, este descrisă o asociere între meningiom şi frecvenţa radiografiilor panoramice la toate grupurile de vârstă, pentru cei care fac radiografii anual sau mai frecvent. De notat, nu au fost asocieri semnificative între meningiomul intracranian şi seriile de radiografii full-mouth. Manuscrisul concluzionează că "expunerea la unele tipuri de radiografii dentare efectuate în trecut, atunci când expunerea la radiaţii era mai mare decât este acum, pare să se asocieze cu un risc crescut de meningiom intracranian".

Acest manuscris, studiind cel mai mare număr de pacienţi până în prezent, aduce o contribuţie semnificativă la literatura existentă raportând o potenţială asociere a meningiomului intracranian şi a radiografiilor dentare. Totuşi, detaliile metodologice sunt dificil de evaluat, de aceea se creează ambiguităţi când se efectueaza o analiză detaliată a acestor date. Nu s-a făcut nici o distincţie între bitewing şi radiografiile retroalveolare. Nu s-a făcut nici o ajustare în ce priveşte veniturile pacienţilor şi cele ale subiecţilor de control. Nu a fost evaluată abilitatea pacienţilor şi a subiecţilor de control de a-şi aminti cu exactitate istoria efectuării radiografiilor dentare într-un mod care să nu influenţeze rezultatele studiului. În final, nu a fost evaluată prevalenţa afecţiunilor dentare care ar putea afecta ncesitatea efectuării de radiografii dentare.

În pofida acestor neajunsuri, noi credem că o uşoară asociere între meningiomul intracranian şi radiografiile dentare poate exista. Totuşi, nivelul actual de înţelegere al biologiei radiaţiilor şi a tumorilor induse de radiaţii sugerează că o valoare adiţională de 0.02-0.07 mGy adusă asupra creierului de către bitewing şi radiografiile panoramice este foarte puţin probabilă să contribuie cu un risc măsurabil. Alte explicaţii pentru un astfel de risc ar trebui să fie luate în considerare. O posibilitate evidentă este ca pacienţilor cu meningiom intracranian să le fi crescut şansele să faca examinări radiografice bitewing sau panoramice.

Meningioamele pot cauza disconfort şi dureri care iradiază spre complexul orofacial, inclusiv spre dinţi, articulaţia TM şi faţă, înainte de a fi diagnosticate. O astfel de durere iradiată poate face pacientul să se adreseze dentistului, care îi face radiografii bitewing, retroalveolare sau panoramice cu scopul de a identifica o etiologie orală pentru simptomele pacientului. Utilizând numărul de pacienţi raportat, neajustat de către Claus&colegii, estimăm că doar 40 de astfel de pacienţi (<3% din cazuri) ar face bitewing sau 24 pacienţi (<2% din cazuri) ar face radiografii panoramice, dacă ţinem seama de cele mai multe asocieri raportate.

O altă posibilitate care ar putea conta pentru asocierile raportate este o a treia variabilă legată de meningiomul intracranian şi radiografiile dentare. Traumatismele craniene, mai ales la vârste tinere, poate fi o astfel de variabilă. Traumatismele craniene au fost asociate cu riscul de meningiom intracranian. Mai mult, dacă traumatismul cranian a fost asociat cu traumatismul feţei, radiografiile dentare ar putea fi necesare pentru evaluarea integrităţii structurilor orodentare.

Riscul radiaţiilor de la radiografiile dentare.

Cantitatea de radiaţie primită în urma radiografiilor dentare este atât de scăzută încât este foarte puţin probabil ca aceasta să ducă la un risc măsurabil. Dozele de la tehnicile cele mai comune din ultimele decade ale secolului trecut arată că expunerea creierului pentru 4 bitewing este de aproximativ 0.07 mGy, iar pentru o examinare panoramică în jur de 0.02 mGy. O examinare full-mouth (tipic constând în 12 radiografii retroalveolare şi 4 bitewing) duce la o doză de expunere asupra creierului de aproximativ 0.24 mGy.

Totuşi, deşi expunerea creierului la o examinare full-mouth este mai mare decât cea de la bitewing sau panoramică, studiul lui Claus a găsit asocieri ale meningioamelor cu 2 examinări cu doză mică de radiaţii, dar nu şi cu o examinare full-mouth cu doză relativ mare. Rezoluţia din această incoerenţă: nu este clar dacă radiaţiile sunt cauza meningioamelor.

Mai mult, nu există rapoarte de cercetare care să susţină premiza că dozele mici, precum acelea primite de creier pentru radiografiile dentare, incluzând examinarea full-mouth, sunt suficiente pentru a cauza meningiom. Ştim că expunerea creierului la examinările radiologice dentare este mult mai mică decât cea de la examinarile CT ale capului. Expunerea creierului la examinările CT ale capului are în mod obişnuit valori de 43-75 mGy, de departe mai mari decât cele de la radiografiile dentare. Expunerile CT ale capului contribuie cu 4.3% în doza colectivă efectivă din toate sursele de diagnostic, de 15 ori mai mare decât cea din radiografiile dentare.

Eforturile anterioare de a găsi o legatură între examinările CT ale capului, radiografiile de craniu sau radiografiile pentru sinusuri şi meningioame a fost un eşec, deşi recent a fost raportată o asociere între expunerea la radiaţii multiple de la scanările CT în copilărie şi riscul ulterior de leucemie şi tumori cerebrale. În final, decenii de studii asupra supravieţuitorilor bombelor atomice din Japonia, precum şi asupra altor populaţii expuse nu au demonstrat credibil dovezi de creştere a riscului de cancer sub 100 mSv. În timp ce noi credem că radiografia dentară are potenţial dăunător, incluzând meningioamele, şi suntem de acord că studiile lui Claus sugerează o asociere între expunerea la radiografii dentare şi meningioame, este mult mai probabil ca, din cauza dozelor mici implicate în imagistica dentară, asocierile raportate să fie rezultatul faptului că meningioamele au declanşat nevoia de imagistică dentară decât invers.

Ce ar trebui să facă medicul stomatolog?

Radiografiile dentare sunt o unealtă foarte utilă în armamentariumul de diagnostic al stomatologului. Deşi beneficiile radiologice depăşesc riscul radiaţiilor, un dentist rezonabil şi prudent ar trebui să fie conştient de acest risc. Este în responasibilitatea lui să analizeze cu atenţie şi să justifice fiecare radiografie şi să folosească mijloacele şi procedurile pentru a optimiza imaginile radiografice pentru a obţine maxim de informaţii diagnostice cu iradiere minimă.

Evitaţi intervalele prestabilite pentru radiografii. Radiografiile dentare nu ar trebui să fie prescrise la intervale presetate pentru toţi pacienţii. Mai degrabă, o evaluare detaliată a acuzelor şi a istoricului pacientului, combinată cu o examinare clinică amănunţită şi evaluarea susceptibilităţii la afecţiunile dentare, ar trebui să ducă la necesitatea radiografiilor pentru diagnostic şi stabilirea planului de tratament. Radiografiile ar trebui să fie justificate de o bază individuală şi să nu fie utilizate ca instrumente de screening la pacienţii asimptomatici, pentru a documenta o procedură sau pentru protecţie juridică. Daca pacientul este trimis de la alt cabinet, radiografiile dentare obţinute recent ar trebui să fie recuperate, mai degrabă decât să fie pacientul supus la o expunere suplimentară de radiaţii.

Alegeţi cu atenţie radiografiile necesare. O dată ce a fost luată decizia că radiografiile sunt necesare pentru diagnostic şi/sau planificarea tratamentului, examinarea trebuie optimizată. Trebuie folosite procedurile care vor expune pacientul la radiaţii cât mai mici, rezonabile, realizabile. Aceasta începe cu selectarea de către medic a examinărilor radiologice cu opţiunile cu cele mai mici doze ce se adresează adecvat nevoilor diagnostice. Astfel, radiografiile retroalveolare, bitewing sau panoramice ar trebui să fie alese înaintea CBCT sau CT medical. Similar, pentru scopuri ortodontice, radiografiile convenţionale cefalometrice ar trebui să fie utilizate mai frecvent decât CBCT în evaluarea cazurilor de malocluzie dentară simplă.

Minimizaţi expunerea la radiaţii.
Următorul pas în reducerea expunerii pacientului la radiaţii este de a folosi procedurile adecvate în timpul examinărilor selectate care vor creşte iradierea pentru a obţine informaţii diagnostice maxime, minimizând în acelaşi timp expunerea inutilă. Gulerul pentru tiroidă ar trebui să fie folosit în timpul radiografierii intraorale, mai ales la pacienţii cu vârsta de sub 20 ani, pentru a proteja glanda tiroidă radiosensibilă. Colimarea rectangulară va reduce expunerea pacientului la mai puţin de jumătate din colimarea rotundă. Utilizarea filmului cu viteză E/F sau imaginea digitală va reduce şi mai mult expunerea pacientului comparativ cu filmul cu viteză D. Însă, uşurinţa generării de imagini prin sistemele de radiografie digitală directă, aduce cu sine şi posibilitatea unui număr excesiv de radiografii, în efortul de a obţine o proiecţie "ideală". Şorţurile de plumb oferă avantaje minime spre zero în plus faţă de cele oferite de gulerul pentru tiroidă, filmul rapid sau receptorii digitali şi colimarea rectangulară şi pot fi considerate opţionale, cu excepţia cazurilor în care utilizarea lor se impune prin reglemantări locale sau naţionale.

Similar, pentru radiografiile extraorale, utilizarea combinaţiilor de film/ecran rapid sau a opţiunilor digitale vor reduce semnificativ expunerea pacientului. Ar trebui notat că pentru a obţine avantaje din reducerea expunerii, sistemele de radiografie digitală intraorală sau extraorală ar trebui să folosească minimul necesar de radiaţii pentru generarea unei imagini de diagnostic. Orice beneficii din utilizarea unui sistem digital pot fi negate de radiografii supraexpuse, care sunt ajustate digital pentru a avea luminozitate şi contrast acceptabil.

Dacă se consideră că imaginea CBCT este necesară, scanarea parametrilor ar trebui să fie selectată să aducă necesarul de imagine tridimensionala cu rezoluţie adecvată, limitând în acelaşi timp expunerea inutilă a pacientului. Alegerea celui mai mic câmp vizual care să acopere aria de interes va minimiza expunerea altor structuri ale feţei. Pentru activităţi cum ar fi aplicarea implanturilor care nu necesită imagini de cea mai mare rezoluţie care pot fi obţinute de către scanner, selectarea unei opţiuni de scanare cu rezoluţie mai mică care utilizează puţini mA sau scăderea numărului de proiecţii, vor reduce semnificativ expunerea pacientului.

În concluzie, justificarea selecţiei radiografiilor dentare şi optimizarea parametrilor de expunere având în minte principiul "radiaţii cât mai mici, rezonabile, realizabile" ar trebui să fie utilizate în cabinet pentru fiecare pacient. Ghidurile şi criteriile de selecţie pentru utilizarea adecvată a radiografiilor dentare au fost publicate de către asociaţiile profesionale (USA) şi pot fi folosite pentru a ajuta dentistul în acest proces.

Sursa: medscape.com
Fisierele atasate
rx-pan
Tag-uri: meningiom radiografii dentare traumatism cranian CBCT radiografii full-mouth bitewing risc radiatii radiografii cefalometrice guler pentru tiroida sort de plumb radiografia digitala

Evaluati acest Articol:



 
» Ce este nou
8 semne care arată că este timpul...
de eugenol
27-06-13 19:52
Ultimul de Razvan Stavrica
31-01-17 00:45
24.569 Vizualizari
1 Raspunsuri
Evolutia stomatologiei
de eugenol
27-06-13 19:50
evolutia-stomatologiei
22.369 Vizualizari
0 Raspunsuri
Directii de management pentru...
de eugenol
27-06-13 19:44
19.427 Vizualizari
0 Raspunsuri
Raport CMDR: 101 de medici...
de eugenol
27-06-13 19:43
r
Ultimul de medicalscientist
19-09-16 17:40
19.222 Vizualizari
1 Raspunsuri
Peste 4.000 de medici au...
de eugenol
27-06-13 19:24
4
Ultimul de medicalscientist
19-09-16 17:42
18.206 Vizualizari
1 Raspunsuri
» Articole alese aleator
Ce Revelion ţi se...
de eugenol
20-11-11 23:05
revelion-zodie
Ultimul de ciorteamadalina
23-10-12 22:52
11.954 Vizualizari  3 Raspunsuri
Tematica pentru...
de eugenol
22-04-12 14:02
rezi
8.708 Vizualizari  0 Raspunsuri
Istoria ortodontiei
de eugenol
15-06-13 23:39
istoria-ortodontiei
8.326 Vizualizari  0 Raspunsuri
New York: Sute de...
de eugenol
16-07-12 11:35
NY
8.935 Vizualizari  0 Raspunsuri
Islanda este ţara cea...
de eugenol
27-06-13 17:21
islanda
9.166 Vizualizari
0 Raspunsuri

Copyright eugenol.ro

Timpul (GMT +3) vindeca aproape orice. Da-i timpului (14:48) timp.


Powered by dentists®
Copyright ©2006 - 2019.
eugenol.ro este marca inregistrata |Ad Management plugin by RedTyger


SEO by vBSEO